#gânduridenoaptecudor
E târziu...întuneric...doar lumina de la TV taie puțin din singurătatea și tristețea ce mă cuprinde în fiecare seara. Amintiri, trăiri, vise, doruri... Toate se amestecă într-un vârtej nesfârșit! Toate revin în minte și în trupul obosit de speranță... Atât îmi mai rămâne... O speranță. Trăiesc visând... Visez sperând...La o viață... O viață cu tine, dar vreau mai multă responsabilitate din partea ta. Să lupți pentru mine, timp cu mine, să lupți pentru Noi! Ochii mi se împânzesc de greutatea oboselii...îi închid... Și sper să visez...